Noi abuzuri in Poliția Română!
Într-o perioadă în care Poliția Română clamează, prin toate canalele oficiale, nevoia de „modernizare”, „resurse umane sustenabile” și „protecția polițistului din stradă”, constatăm, nu fără amărăciune, că în unele județe aceste principii sunt nu doar ignorate, ci și înlocuite cu practici administrative discutabile, disproporționate și, uneori, de-a dreptul absurde.
Un exemplu grăitor îl reprezintă comportamentul managerial manifestat în mod repetat și ostentativ de către conducerea Inspectoratului de Poliție Județean Teleorman și, în special, de către conducerea Poliției Municipiului Alexandria față de lucrătorii Secției 1 Poliție Rurală Alexandria – structură ce pare a fi tratată ca un poligon permanent de testare a rezistenței fizice și psihice a personalului.
Lucrătorii Secției 1 Poliție Rurală Alexandria trăiesc o realitate profesională complet diferită de cea a altor colegi din alte județe și chiar si în propriul județ, în ciuda faptului că au aceleași norme legale, aceleași uniforme și, cel puțin teoretic, aceleași drepturi. Această realitate este concretizată prin numărul absurd de mare de controale de orice natură, inopinate, venite din partea inspectoratului sau a conducerii municipale, în comparație cu alte secții rurale unde… surpriză!… controalele lipsesc aproape cu desăvârșire.
De asemenea este aplicat un tratament de tip „intensiv” fără explicații clare, fără transparență, fără criterii obiective ce conduce la o disproporție jenantă între numărul de polițiști existenți în teren și sarcinile trasate „cu termen urgent”, care par mai degrabă exerciții de redactare pentru un manual de absurd birocratic decât priorități reale ale muncii operative.
Din păcate, toate aceste excese manageriale nu se limitează la aspecte organizatorice, deoarece în spatele acestor manifestări excesive de „eficiență” se întrevede și o strategie de presiune direcționată, cu țintă precisă: liderul organizației noastre sindicale, care activează în zona de competență a Secției 1 Poliție Rurală și care, deloc întâmplător, în ultima perioadă este chemat în fața comisiilor de disciplină ale inspectoratului, de cele mai multe ori pentru motive puerile sau pentru abateri minore.
Se pare că implicarea activă, asumarea unui discurs critic constructiv și apărarea drepturilor colegilor devin motive de „monitorizare specială” în IPJ Teleorman. Această formă de represalii pseudo-legale nu face decât să sublinieze ruptura gravă dintre autoritatea ierarhică și respectul pentru dreptul la exprimare și asociere profesională.
Nu trebuie să fii expert în management organizațional ca să înțelegi că, suprasolicitarea unui sistem subdimensionat personal duce inevitabil la erori, burnout și demisii, că introducerea frecventă a „șocului controlului” asupra unor polițiști deja sufocați de lipsa de personal și de atribuții care ar necesita o echipă întreagă conduce la un climat de neîncredere, teamă și dezangajare profesională și că orice apel sincer al unui polițist aflat în pragul epuizării este tratat nu cu sprijin, ci cu măsuri de stigmatizare (vezi cazurile recente de retragere automată a armamentului și trimitere la psiholog… pentru că a îndrăznit să spună că nu mai poate).
Ne exprimăm ,,aprecierea” pentru acest stil managerial, demn de o epocă în care oamenii erau „reeducați” prin suprasolicitare și „modelați” prin frică instituțională care cu siguranță, este o strategie eficientă: în curând, nu vor mai rămâne suficienți polițiști care să fie controlați – iar astfel problema se va rezolva de la sine.
Se pare că nu toți șefii sunt lideri deoarece unii rămân la stadiul de simpli administratori ai fricii, confundând controlul cu autoritatea și gestionarea cu conducerea, însă o spunem din nou că polițiștii știu să deosebească între liderul care îi inspiră și șeful care doar semnează ordine.
Poate este momentul ca M.A.I., prin Corpul de Control al Ministrului, să analizeze cu onestitate modul în care se manifestă abuzul managerial la nivel local, sub aparența „exigenței profesionale”.
Până atunci, SIDEPOL va continua să documenteze, să susțină și să apere fiecare polițist care are curajul să nu tacă.
Schimbarea suntem noi!
ECHIPA SIDEPOL


Declaratia D230