Poliția Română în moarte clinică!
au avut puterea de a o face sănătoasă la timp sau de a nu o îmbolnăvi, dar care au preferat să o lase de izbeliște crezând că se va însănătoși din inerție.
Surpriză, nu s-a petrecut nicio minune, iar în acest zile suntem martorii unor scene „horror” în care nici faimoasa lege 192/2002, nici dorința de reformare a poliției de către domnul ministru Marcel Vela nu dau roade. Tot felul de indivizi și personaje ale societății, de altfel pusă la grea încercare de pandemia care a lovit întreaga planetă, sfidează orice normă de conviețuire socială și zădărnicesc orice efort al polițiștilor de a-și duce la bun sfârșit misiunile pe care le au de executat în vederea limitării efectelor cauzate de noul virus și care mai mult decât atât profită de starea de urgență pentru a-și face reclamă pe Facebook sau TikTok. De ce nu? Doar nu suntem într-un „stat polițienesc” precum Franța sau Spania în care filmatul polițiștilor în timpul serviciului este strict interzis.
Dacă au văzut ca de filmat pot filma în voie, au zis că poate e rostul să se mai și interpună între polițist și camaradul de fărădelegi și să îl scoată din mâinile acestuia, că doar nu suntem în Olanda sau Suedia unde se consideră ultraj sau împiedicarea polițistului de a lua măsurile legale chiar și atunci când un gură cască doar îndrăznește să strige sau să huiduie forțele de ordine.
Iar ca o cireașă de pe tort, când au văzut că și pe timpul stării de urgență România poate fi un teren de joacă pentru infractori și pentru cei care sfidează legea iar polițiștii simple jucării, mai multe ”somități ale lumii intelectuale din Baia Mare”, au pus mâna care și cum a apucat și au început să bombardeze forțele de ordine, polițiști, jandarmi și militari, cu pietre, bețe, bolovani, cărămizi, un fel de Posada Colorised&Remastered. Noroc de dotările colegilor de la Baia Mare, scuturi și căști anti-vandal pe care la au la dispoziție, pentru că altfel nu știm cum ar fi putut cascheta, cravata, pantalonul la dungă sau pantofii cu toc să îi apere. Bine, vor fi destui specialiști de vaza și de seama care vor miza și vor sublinia îngroșat că există jandarmi care ar putea să intervină, însă oare așa gândesc și omologii lor în statele Uniunii Europene despre care cu fală și mândrie vorbim atunci când ne declarăm tară membră cu drepturi depline?!
Poliția Română traversează cu siguranță cele mai negre vremuri din istoria sa și nu datorită acestei pandemii, un inamic invizibil, ci pentru că nepăsarea, deprofesionalizarea, slaba dotare, organizarea ineficientă și depășită ne-au transformat această instituție într-o ”ramă fără pictură”.
Ca un bonus la toate cele prezentate se impune a vorbi și despre unii polițiști care uită probabil pentru ce vin la locul de muncă, pentru că nu mai poate fi vorba de datorie sau de respectarea unui jurământ ci de un simplu job, și care își lasă colegii de patrulă pradă unor hoarde de ”cetățeni model” care dacă ar fi fost un pic mai supărați pe el nu știm ce s-ar fi întâmplat și nici nu am vrea să știm pentru că poliția nu mai are nevoie de eroi.
De asemenea o precizare destul de importantă este că ulterior acestei perioade de criză i-ar veni perfect precum o haină făcută la un croitor profesionist, o asumare a unor decizii fără precedent pentru salvarea Poliției, respectiv a M.A.I.. În aceste zile, ordinea publică și socială sunt zguduite puternic, iar lumea ori nu își dă seama, ori acceptă tacit acest început de „efect al bulgărelui„. Un bulgăre de infracțiuni, contravenții, sfidări ale normelor de conduită sociala, tulburări ale ordinii publice și încălcări a unor valori sociale, care se tot rostogolește de ani buni, dar care de abia de acum va căpăta proporții dezastruoase. Pe cine bucură episoadele tot mai dese în care forțele de ordine sunt batjocorite, luate peste picior, înjurate, ultragiate? Dar care sunt oare efectele pe termen lung? Ne dorim o societate sigură dar nu suntem în stare să ne apărăm apărătorii.
Există modele de urmat, simple, ”ieftine”, directe și sigure, dacă țări precum Austria, Grecia, Belgia, Luxemburg au putut, noi de ce nu am putea? Ne simțim mai bine cu conceptul de ordine publică împărțit la doi sau trei? Doar ne simțim probabil, știind că ”avem de unde alege” între Poliție sau Jandarmerie, poate și locală, însă efectele reale din stradă, nu raportările acelea pompoase, sunt îngrijorătoare. Nu există în Europa instituție ca cea a Poliției Române care să fie îngenuncheată în fața fenomenului infracțional și care să depindă într-o proporție covârșitoare de resursa umană și logistică a ”surorii mai mici”, Jandarmeria Română.
De 30 de ani, nimeni nu a fost în stare să clarifice exact negru pe alb, limitele de atribuții ale fiecărei arme. Iar după 2002 Poliția Română este independentă operativ și operațional doar de jure, pentru că de facto nu poate supraviețui fără alocarea unor efective de jandarmi la mai toate misiunile de menținere a ordinii publice.
În 1999 dispare ultima și singura structură mobilă de poliție, BAOLP, care trece în subordinea, exact, Jandarmeriei Române. Dotările s-au revărsat sistematic și fără contenire neproporțional doar spre nevoile acestei arme, despre care avem cuvinte de laudă și le mulțumim că ne sunt alături mai ales acum când ne simțim abandonați din nou de guvernanți mai ales că felicitările nu ne țin loc de dezinfectanți, costume sau măști de protecție.
Însă întrebarea de final este: -Nu vreți dragi colegi jandarmi să fiți polițiști, să formăm o mare armă și să repunem ordinea și siguranța publică pe picioare pentru că există milioane de oameni muncitori și cinstiți în țara asta care merită să simtă sentimentul neprețuit al siguranței.
Pentru o poliție unică, eficientă și bine organizată.
Schimbarea suntem noi!
Echipa SIDEPOL