În ceea ce privește sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională din România, polițiștii, polițiștii de frontieră și polițiștii de penitenciare, aceștia reprezintă singura categorie de personal care  din 2002 au dreptul de a se asocia în organizații sindicale și de a protesta în condițiile legii. În teorie, aceste drepturi sunt îmbucurătoare și demne de luat în seamă, în schimb observăm că activitățile de protest organizate de și pentru revendicările polițiștilor rămân adesea fără ecou. De aceea, în cele ce urmează, vă supun atenției comparația dintre activitățile sindicale ale Poliției Naționale  din Franța și cele ale Poliției Române.

După cum bine știți în aceste zile sindicaliștii din poliția franceză organizează ample mișcări de protest la care însuși ministrul de interne Gérald Darmanin a fost prezent. Aceste proteste au loc pe fondul unei stări generale de nemulțumire, cauzate în principal de moartea mai multor polițiști din cauza criminalității ridicate din ultima perioadă. Situația este pe cât se poate de tragică atunci când vine vorba de pierderi omenești, iar dacă în România există ong-uri care militează pentru abrogarea infracțiunii de ultraj, în Franța situația este văzută cu alți ochi atât de societatea civilă cât și de polițiști. Recent Parlamentul Francez a adoptat un proiect de lege LREM privind „securitatea globală”, cu scopul de a proteja mai bine polițiștii și activitatea acestora. 

Cu toate acestea au existat în continuare pierderi în rândul polițiștilor francezi, sindicaliștii acuzând lipsa unei justiții eficiente și capabile să oprească fenomenul infracțional, deseori condamnările pentru ultraj fiind cu suspendare sau prea scurte. Se pune de asemenea problema lipsei de dotări care adâncește și mai mult această stare de dezastru despre care avertizează cei 35.000 de polițiști participanți la proteste. Pentru a ne atinge obiectivul propus, trebuie menționat că protestele polițiștilor francezi au fost destul de rare dar care au angrenat mii de polițiști de fiecare dată, suntem convinși că aceste proteste din ultima perioadă vor pune în mișcare rotițele politicului francez, iar o mare parte din revendicări vor fi rezolvate. De ce? E simplu!

Atât în cazul Franței, cât și al Italiei, Spaniei și Portugaliei, sistemul dual polițienesc care permite existența și funcționarea simultană a cel puțin două forțe de poliție la nivel național, este menit să mențină un echilibru perpetuu între forțe. În cazul României, despre care se spune de asemenea că are un sistem dual polițienesc(dar care nu are mai nimic în comun cu cel latin din cele 4 state europene), acest echilibru nu doar că nu există, dar încă din 1990 și mai cu seamă din 2002, este sugrumat sub orice formă. La adăpostul unor legi aiurite și a unor interpretări eronate ale unor recomandări internaționale, politicienii noștri au avut grijă ca odată cu acordarea dreptului la asociere sindicală și protest pentru polițiști, acestea să nu conteze prea mult. Cum? În primul rând s-a urmărit crearea unei dependențe operative a Poliției Române față de Jandarmeria Română(o structură de poliție cu statut militar) concomitent cu slăbirea capacității de reacție și intervenție a structurilor de ordine ale poliției, care au culminat cu înclinarea acestui balans polițienesc în defavoarea armei Poliție. Ce înseamnă asta? Că oricâte proteste s-ar face, oricâte de ample ar fi, există întotdeauna o rezervă polițienească, Jandarmeria, care poate oricând lua locul temporar poliției civile în executarea misiunilor esențiale.

De ce în cele 4 state acest lucru nu poate avea loc? Pentru că legiuitorii nu au gândit legile de organizare și funcționare ale polițiilor civile și a celor cu statut militar prin prisma factorilor negativi, ci prin prisma necesităților și nevoilor societății. Astfel că, pentru a termina comparația începută, Poliție Națională din Franța are o putere egală cu Jandarmeria Națională, iar cele două arme nu depind una de alta și nici nu se pot înlocui, așa cum se întâmplă în cazul țării noastre. De ”vină” este însăși concepția polițienească care stabilește competențe teritoriale diferite, polițiștii fiind garanții ordinii publice în mediile urbane iar jandarmii în cele rurale, iar în cazurile de înaltă excepție, grupările mobile ale jandarmilor sprijină companiile republicane de poliție(similar BAOLP) doar cu acordul prefectului.

 

 

Cheia e sistemul polițienesc, iar faptul că poliția nu mai este indispensabilă politicului e vina unei concepții greșite care persistă și care alimentează acest dezechilibru al forțelor polițienești. O reformă sănătoasă ar începe cu o regândire a acestui sistem putregăit care:

-fie să unească polițiștii și jandarmii sub o singură armă, pentru că fără nicio rezervă putem spune că majoritatea jandarmilor sunt specialiști în executarea misiunilor de OP, iar o singură poliție ar rezolva majoritatea problemelor cu care se confruntă Ministerul Afacerilor Interne

-fie să fie stabilite clar competențe teritoriale pentru poliție și jandarmerie, iar competențele materiale să fie aceleași și să acopere întregul ansamblu de activități ale OSP pentru a crea un echilibru armonios.

Schimbarea suntem noi!

Echipa SIDEPOL