La data de 31.07.2025, Inspectoratul General al Poliției Române a emis Dispoziția nr. 109  prin care a aprobat Metodologia privind supravegherea respectării măsurilor dispuse prin ordinele de protecție provizorii, ordinele de protecție și ordinele europene de protecție, precum și gestionarea stărilor conflictuale din sfera violenței domestice, de către structurilePoliției Române.

Organizația noastră sindicală consideră că dispoziția recent adoptată nu constituie o soluție autentică pentru provocările generate de fenomenul violenței domestice, ci mai degrabă reprezintă un exercițiu birocratic steril, conceput în laboratoarele administrative ale instituției, fără consultarea celor care se confruntă zi de zi cu aceste situații dramatice și fără raportare la resursele reale pe care Poliția Română le are la dispoziție. În loc să ofere o viziune coerentă, fundamentată pe nevoile operative și pe realitățile din teren, metodologia instituie noi poveri asupra polițiștilor, care se văd transformați în executanți ai unor proceduri confuze și excesiv de detaliate, în timp ce problema centrală – lipsa resurselor umane și materiale – continuă să fie ignorată cu obstinație.

Metodologia în discuție pare să fi fost redactată într-un univers paralel cu realitatea, în birouri în care nu se aud nici strigătele victimelor care solicită ajutor imediat, nici oboseala celor care ies din schimburi prelungite, după ce au acoperit zone întregi cu un efectiv insuficient, nici frustrarea celor care, deși vor să își facă datoria, sunt împiedicați de hârtii, raportări și sarcini administrative care le consumă timpul și energia. În multe situații, un singur polițist este nevoit să asigure atribuțiile care, în mod normal, ar reveni la doi sau trei colegi, ceea ce face imposibilă respectarea simultană a tuturor procedurilor cerute de metodologie și îndeplinirea efectivă a misiunilor operative. Astfel, polițistul este plasat într-o dilemă permanentă: fie se conformează metodologiei și sacrifică intervențiile reale din teren, fie acționează acolo unde cetățeanul are nevoie de el și rămâne „neconform” pe hârtie, cu riscul de a fi sancționat disciplinar sau chiar de a fi tras la răspundere.

Un aspect deosebit de grav este faptul că metodologia introduce obligații suplimentare care nu au o fundamentare juridică clară și care nu sunt însoțite de delimitări precise privind responsabilitățile. Se conturează astfel o zonă gri periculoasă, în care polițistul poate fi oricând acuzat că și-a depășit competențele sau, dimpotrivă, că nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile, ceea ce creează un risc juridic permanent pentru omul din teren. În mod paradoxal, în loc să îl protejeze pe polițist, metodologia îl expune, lăsându-l singur în fața eventualelor acuzații și transformându-l într-un potențial inculpat pentru decizii sau omisiuni care decurg direct din lipsa de viziune și de responsabilitate a celor care au elaborat documentul.

Se vorbește mult despre eficiență și despre necesitatea de a gestiona mai bine cazurile de violență domestică, însă eficiența nu poate fi obținută prin multiplicarea straturilor de birocrație, prin impunerea de raportări redundante și prin obligarea polițiștilor să completeze formulare inutile, în loc să intervină acolo unde se află victimele. Cetățeanul nu are nevoie de un polițist blocat în fața calculatorului, preocupat să bifeze rubrici și să redacteze documente fără relevanță practică, ci are nevoie de un profesionist prezent în stradă, capabil să intervină prompt și eficient. Or, metodologia, în forma sa actuală, inversează aceste priorități, punând accentul pe formalismul birocratic și nu pe protecția reală a victimelor, ceea ce riscă să compromită tocmai scopul declarat al acestui demers.

În plus, este evident că această metodologie a fost concepută nu pentru a rezolva problemele de fond, ci pentru a acoperi cu hârtii golurile sistemice ale instituției și, mai ales, pentru a transfera întreaga responsabilitate de la nivelul decidenților către executanți. În cazul unui eșec, vina va fi plasată invariabil asupra polițistului din teren, în timp ce autorii actului normativ vor rămâne în afara oricărei răspunderi. Această pasare a responsabilității reprezintă o practică inacceptabilă, care subminează moralul personalului și accentuează sentimentul de insecuritate profesională al polițiștilor.

SIDEPOL respinge cu fermitate metodologia adoptată prin Dispoziția IGPR nr. 109/2025, întrucât ea nu este doar ineficientă și inaplicabilă, ci și periculoasă pentru polițiști și pentru comunitatea pe care aceștia trebuie să o protejeze. Documentul contravine principiilor fundamentale ale legalității și proporționalității, consacrate de Constituție și de legislația muncii, și ignoră complet cadrul normativ deja existent, generând suprapuneri și confuzii care nu fac decât să creeze haos administrativ.

Solicităm conducerii IGPR și Ministerului Afacerilor Interne o revizuire radicală a metodologiei, prin consultarea reală a polițiștilor din teren, a specialiștilor și a organizațiilor sindicale reprezentative, astfel încât să fie adoptate reguli clare, aplicabile și adaptate resurselor existente. Cerem eliminarea sarcinilor birocratice inutile, clarificarea responsabilităților, introducerea unor garanții juridice pentru protejarea polițiștilor și, mai ales, adoptarea de măsuri concrete pentru completarea schemelor de personal și pentru dotarea corespunzătoare a structurilor de ordine publică.

Dacă această metodologie va fi impusă în forma actuală, rezultatul nu va fi o poliție mai eficientă, ci una sufocată de hârtii, vulnerabilă juridic și incapabilă să răspundă prompt nevoilor comunității. În acest context, organizația noastră își rezervă dreptul de a utiliza toate mijloacele legale și sindicale pentru a contesta dispoziția și pentru a apăra interesele legitime ale polițiștilor, deoarece este inadmisibil ca oamenii legii să fie transformați în victime ale unor decizii iresponsabile, care le pun în pericol cariera, libertatea și demnitatea profesională.

P.S.-Una dintre măsurile prevăzute în prezenta metodologie, și anume invitarea „părților” la sediu și întocmirea unui proces-verbal, a făcut anterior obiectul atribuțiilor polițiștilor, fără a produce rezultate vizibile. Într-o eră caracterizată de digitalizare și tehnologizare avansată, este paradoxal ca poliția să încerce să combată fenomenul violenței prin simple formalități administrative, în loc să adopte soluții moderne, adaptate realităților actuale.

Deși în acest context se impune cu adevărat înființarea unei noi structuri, care nici măcar nu ar necesita un număr semnificativ de personal pentru a gestiona fenomenul, conducerea ministerului și, implicit, a poliției nu a avansat o astfel de propunere. Cel mai probabil, lipsa unei inițiative în această direcție se explică prin dificultatea de a identifica soluții viabile pentru acoperirea deficitului major de personal existent, însă așa cum au identificat soluții în urmă cu câțiva ani de zile pentru a crea structurile fantomă Poliția animalelor și Siguranță Școlară, în aceeași manieră poate fi creată o structură operativă care să vină atât în sprijinul polițiștilor cât și al cetățenilor.

Schimbarea suntem noi!

Echipa SIDEPOL