Să fii polițist nu a fost vreodată un lucru ușor, nu este nici acum, mai ales în această perioadă, într-un sistem imperfect sub toate aspectele și într-o societate care nu pierde ocazia să blameze această instituție, ori pe cei care au ales să îmbrace uniforma de polițist.

Să fii polițist înseamnă să renunți, de cele mai multe ori, la propria-ți persoană, la timpul petrecut cu familia ta sau cu prietenii, când cei de lângă tine îți spun ca, măcar în acele momente, să lași deoparte faptul ca ești polițist, să te „deconectezi” și să te bucuri, alături de ei, că ești în timpul tău liber, dar – mai ales – să le dai voie lor să se bucure de prezența ta, când te pot avea alături pentru câteva clipe, să fi polițist înseamnă să înghiți în sec și să ți se strângă inima în momentul în care, văzând pe cineva, despre care „feeling-ul” tău te anunță că e ceva în neregulă, ești obligat să faci față dezamăgirii din privirile ațintite spre tine și să suporți durerea, când le spui că trebuie neapărat să îți suni colegii, pentru că simți că este necesar să verifici ceva, lăsându-i, pentru a câta oară, oare…doar cu speranța că, poate data viitoare veți reuși, totuși, să petreceți un timp împreună.

Așa s-a întâmplat și în urmă cu un an, când colega noastră, Andreea, o frumoasă polițistă, aflată cu familia în timpul liber și care, alertată fiind de instinctele cu care este înzestrată, a fost nevoită să se pună pe ea, din nou, pe plan secund, solicitându-le colegilor ei, ce se aflau în serviciu, să verifice o persoană care, prin comportament, îi agitase simțurile care nu au ținut cont că este liberă.

Urmarea?! Persoana “dubioasă” s-a dovedit a fi un veritabil infractor, fiind urmărit pentru mai multe fapte, care aterizase pe litoral cu un autoturism furat tocmai de la Timișoara, total surprins că fusese depistat de poliție, deoarece, credea el, își luase toate măsurile pentru a nu fi descoperit, întrebându-i, de altfel, pe aceștia cum și-au dat seama, nu mică i-a fost mirarea să afle că abilitatea de “a simți hoții” a colegei lor a făcut totul posibil.

Aceleași instincte cu care este înzestrată Andreea au dus de mult mai multe ori la depistarea infractorilor și la obținerea unor rezultate pozitive în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, cum s-a întâmplat și în cazul când, colegii acesteia se uitau pe imaginile camerelor de supraveghere ale unui magazin din care un individ, care se chinuia să își ascundă fața, furase banii din casa de marcat și care a avut ghinionul ca Andreea să îl recunoască, atât pe el, cât și modul în care opera, chiar dacă hoțul era tocmai din Ordoheiul Secuiesc, sau într-o altă situație când colegii ei i-au cerut ajutorul, iar în baza unei fotografii, polițista a recunoscut un alt infractor, din Iași, un “voiajor”, care avea obiceiul să fure portofele sau genți din locuri publice.

La fel s-a întâmplat și în dimineața zilei de 03 iunie, la ora 04:00 când, aflându-se în patrulare, împreună cu colegii săi, a observat un individ pe care îl arestase în urmă cu 2 ani și, bănuind că acesta se afla, din nou, cu “treburi” pe litoral, au procedat la legitimarea persoanei care, inițial, a încercat să le furnizeze date false cu privire la identitatea sa, spunându-le că îl confundă cu altcineva, lucru care s-a dovedit a fi cum nu se poate mai fals, ulterior Andreea și colegii săi constatând că respectivul era din nou dat în urmărire, fiind emis, pe numele său, de către Judecătoria Arad, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 4 ani și 277 de zile, de altfel, infractorul…înțelegând că a fost prins, a fost și extrem de dezamăgit de faptul că “a avut ghinionul să se întâlnească de două ori” cu aceeași polițistă.

O femeie frumoasă, mamă, soție, copil, prietenă, Andreea este, în egală măsură, sau poate, de multe ori, mai presus de atât, un polițist de excepție, dedicată meseriei, înzestrată cu talente și abilități care nu se regăsesc în fișa postului, cum ar fi memoria vizuală extraordinară de care dă dovadă, sau “feeling”-urile și intuiția pe care le posedă și pe care nu se sfiește din a le folosi ori de câte ori este nevoie, fie că se află în timpul serviciului, sau în timpul liber și, nu în ultimul rând, având șansa de a lucra într-un colectiv deosebit, în care respectul și încrederea reciproc acordate, au dus, de-a lungul timpului, la obținerea multor rezultate pozitive dar și, poate nu doar o dată, la repercusiuni din partea unor superiori, care nu pot înțelege faptul că, pentru a fi polițist…cu adevărat polițist, este absolut necesar să ai înclinare către această meserie, să ai vocație pentru ea, să fii dispus în a face nenumărate sacrificii.

Felicitări Andreea, ție și colegilor tăi și mulțumim pentru că ne dai ocazia tuturor să vedem că mai sunt oameni dedicați, care iubesc cu adevărat această meserie, susținându-ne speranța și întărindu-ne convingerea că lucrurile pot sta mai bine!

P.S.: Având în vedere faptul că este luna iunie și în curând vom avea procesul de analiză al salariilor pentru lucrări de excepție, avem încrederea că managerul I.P.J. Constanța, dl. Chestor Adrian Glugă, va avea un indicator și pentru colega noastră chiar dacă ar fi normal ca propunerea sa vină de la noul adjunct al I.P.J. Constanta, comisarul Dincă, cel care i-a fost șef colegei noastre până de curand.

SUNTEM MÂNDRI DE TINE!

SCHIMBAREA SUNTEM NOI!

ECHIPA SIDEPOL

Atasamente